Recenzii și Cărți .PDF

Cărți romantice online gratis Sandra Brown – Tu ești tatăl copilului meu .PDF

Cărți SANDRA BROWN online gratis .PDF

Tu ești tatăl copilului meu de Sandra Brown este o carte deosebit de caldă și de romantică, tocmai bună de citit în preajma sărbătorilor de iarnă, întrucât cartea începe și se termină într-un decor feeric de Crăciun.

Ria Lavender era o arhitectă foarte apreciată. Familia Graham, căreia îi redecorase casa, fusese foarte mulțumită de serviciile ei și o invitase să li se alăture la petrecerea de Crăciun. Ria se afla într-o relație cu Guy, un coleg de serviciu, însă acesta nu putuse să o însoțească întrucât plecase să petreacă sărbătorile împreună cu mama lui. De altfel, relația dintre Ria și Guy era platonică, întrucât Ria nu era convinsă că Guy, tipicar și mai mare decât ea cu cincisprezece ani, era bărbatul alături de care să vrea să-și petreacă restul vieții.

La petrecere, Ria a cunoscut un bărbat frumos, fermecător și carismatic.

”Ria îi zîmbi acelui chip incredibil de frumos, care completa un trup superb. Înalt, subţire, îmbrăcat într-un costum din trei piese, cămaşă albă şi cravată roşie. Cravată roşie? Doar era Ajunul Crăciunului. Cravata şi batista asortată de mătase, ale cărei trei colţuri se zăreau ieşind din buzunarul de la piept, erau concesii pe care el le făcea acelei sărbători. Unde alţi bărbaţi ar fi părut caraghioşi datorită unei asemenea frivolităţi, el o purta foarte bine fără să-i fie ameninţată masculinitatea. La acest lucru contribuia şi zâmbetul larg care îi dezvelea dinţii de un alb imaculat. Inocent, deschis şi cald. Din ce în ce mai cald, sau focul din propriul ei pântec era aţâţat de acel zâmbet şi de acei ochi albaştri uluitori?”

Cu surprindere, Ria a aflat că acesta era chiar Taylor MacKensie, consilier al primăriei și candidat la funcția de primar al orașului.

Taylor, la rândul lui, avea o relație cu Lisa Burton, însă o mică ceartă i-a determinat pe cei doi să-și petreacă Crăciunul separat, ea plecând la schi, iar el la petrecere.

Cei doi se tachinează reciproc, fiecare simțind o neașteptată conexiune cu celălalt. Prinsă în magia unei ninsori și a unei sticle de șampanie, Ria se va lăsa purtată de dorință.

Deși fiecare dintre ei fusese puternic impresionat de celălalt, nici unul dintre ei nu îl căutase pe celălalt timp de opt săptămâni, de a teama de a nu fi respins și a cădea în ridicol. În secret însă amândoi sperau ca celălalt să facă primul pas…

Destinul avea să le întindă o mână de ajutor, forțându-i să se reîntâlnească.

Astfel, Ria a descoperit că era însărcinată cu copilul lui Taylor. Pentru a-i da un nume legitim copilului, Ria îl convinge pe Taylor să se căsătorească cu ea temporar. Însă, pe măsura trecerii timpului, cei doi se simt tot mai atrași unul de celălalt, iar după o mică ceartă urma inevitabil o dulce împăcare.

Din păcate, Ria a pierdut sarcina, iar motivul pentru care cei doi ajunseseră împreună a dispărut. Autoarea surprinde foarte bine trauma sufletească a unei femei care a pierdut o sarcină. O perioadă, Ria a fost doar o umbră a celei care fusese odinioară, încercând din răsputeri să se adune din bucăți. M-a impresionat tandrețea lui Taylor, care a dat dovadă de multă răbdare și blândețe, înconjurând-o pe Ria cu multă grijă și suportându-i toanele cu stoicism.

Perioada de abstinență de șase săptămâni, necesară ca Ria să se poată reface fizic, îl ajutase pe Taylor să-și dea seama de profunzimea sentimentelor lui, dorind să o păstreze cu orice preț pe Ria în viața lui.

Totuși, în ciuda faptului că Taylor propusese să rămână împreună, Ria insista să porțeze, fiind convinsă că, în timp ce ea se îndrăgostise nebunește de Taylor, aceasta era preocupat doar să-și protejeze cariera, fiind ales deja primar.

Pentru a o convinge de puterea sentimentelor lui, Taylor a recurs la un gest extrem de romantic, recreând atmosfera magică a Crăciunului, întocmai ca în seara în care se cunoscuseră.

”Acoperişul casei fusese conturat cu o instalaţie electrică de Crăciun. Uşa din faţă era înconjurată de beculeţe mici şi în mijlocul ei se vedea o coroniţă cu panglici de un roşu aprins.

– N-ai scos ornamentele de Crăciun? o întrebă el intrând pe alee.– Ştii foarte bine că le-am scos. Ce se întâmplă? Cirie a făcut, asta?Nu mai aşteptă ca el să vină să-i deschidă portiera, ci coborî repede şi urcă în fugă cele cîteva trepte de la intrare. Uşa nu era nici măcar încuiată. Intră.

În ciuda serii calde de primăvară, focul ardea vesel în cămin. Poliţa fusese decorată cu o ghirlandă şi pe ea se aflau luminări lungi şi roşii, ca nişte soldaţi în poziţie de drepţi. Ardeau emanând un miros plăcut. Un pom de Crăciun complet gătit şi cu cadouri dedesubt, se afla în punctul unde se îmbinau geamurile. Era un pom proaspăt tăiat, al cărui parfum umplea încăperea…

Cu gura căscată, Ria şopti:– Nu-mi vine să cred. Cine…Privirea i se opri asupra hainei din blană de vulpe argintie, care ar fi trebuit să se afle în dulap, în schimb, era întinsă pe canapea. O roşeaţă puternică îi coloră obrajii. Se întoarse încet. Taylor stătea rezemat de tocul uşii cît se poate de serios, dar cu ochii plini de lumină.– Ceea ce nu crezi, spuse el încet, e că te iubesc. Da, Ria.

Închise încet uşa, după care veni spre ea şi îi cuprinse mijlocul.– Tu ai făcut toate astea?– Ţi-am spus că am fost foarte ocupat astăzi.– Bine, dar…– De ce nu ţi-am spus că te iubesc azi- dimineaţă când căutai să o afli cu atâta subtilitate?Pentru că ai fi crezut că-ţi spun ceva ce voiai să auzi. M-am gîndit că, dacă ţi-o arăt, vei fi mai convinsă. Şi, în plus, şi eu sunt puţin sentimental. După părerea mea, Crăciunul este dovada supremă de iubire. Ideea mi-a intrat în cap şi n- am vrut să-ţi stric surpriza.”

O carte care te face să crezi atât în miracole, cât și în puterea destinului și magia dragostei!

Fragment

Prolog— Sunt însărcinată.Privirea lui Taylor MacKensie se opri brusc pe la jumătatea fluierului picioruluiRiei Lavender, punând capăt aprecierii lascive a membrelor ei splendide. Îşi îndreptăprivirea asupra chipului ei. Nu părea să-şi fi pierdut minţile, dar ori acest lucru seîntâmplase totuşi, ori el nu auzise bine.— Poftim?— Sunt însărcinată.Taylor se lăsă încet pe spate în fotoliul său de piele şi făcu tot posibilul să strângădestulă salivă să înghită. „Felicitări”, nu părea un răspuns potrivit. Ea îi aruncase acelecuvinte ca pe nişte săgeţi. Afirmaţia era mai mult decât o descriere a condiţiei ei fizice.Reprezenta o provocare şi acea provocare se citea şi în ochii ei de un verde întunecat.— Îţi mulţumesc că mi-ai spus, dar aş fi putut să aştept anunţul pentru botez,spuse el tăios.— Eşti primul care află.— Există vreun motiv?— Chiar unul foarte bun.— Insinuezi că aş avea vreo legătură cu sarcina ta?— Nu, nu insinuez nimic. Copilul e al tău. Ria Lavender era extrem de calmă, darTaylor se încinse din cap până-n picioare. Putea să-şi ia gândul de la a înghiţi preacurând, căci glandele lui salivare erau blocate şi se îndoia că aveau să mai funcţionezevreodată. Spre surprinderea lui, începu să râdă uşor.— E o glumă cumva?— Deloc, domnule MacKensie. Farsa n-a fost niciodată genul meu preferat decomedie.— Nici al meu, numai că aşa pare, spuse el categoric.— Fii convins că nimeni n-o să dea buzna în biroul ăsta să-ţi pună o puşcă înspate.— Nu m-ar mira nimic după chestia asta. Ce ţi-a venit să apari aici plină de graţieşi să-mi arunci bomba asta?— N-am apărut plină de graţie, spuse Ria cu calm. M-am înscris în audienţă, amurmat toate căile necesare pentru a sta de vorbă cu un consilier al primăriei şi.

Recomandăm: Clubul 5 a.m.: Fii stăpân pe dimineața ta! .PDF