Recenzii și Cărți .PDF

Pînă ne vom revedea de Renee Collins descarcă cărti online .pdf

Renee Collins Cărți online gratis .PDF

Cluburi rurale și petreceri în grădină. Ultimul lucru pe care și-l dorește Cassandra e să petreacă vacanța dinaintea ultimului an de liceu izolată într-un orășel plin de snobi din Massachusetts, pe țărmul oceanului. Cass tânjește după dramatism și aventură, lucruri greu de găsit în acel loc, unde se simte prinsă ca într-o capcană. Dar când un străin încântător apare pe plaja privată a familiei ei, susținând că este proprietatea lui – și că sunt în anul 1925 – , Cass este atrasă într-un mister vechi de aproape o sută de ani. în vreme ce caută răspunsuri în prezent, Cass descoperă un adevăr care pune viața lui Lawrence în pericol. Nu va mai conta din ce secol vine el, dacă nu va mai trăi până mâine. Disperată să-l salveze pe băiatul care înseamnă totul pentru ea, Cassandra trebuie să găsească o cale de a schimba istoria… sau să riște să-l piardă pe Lawrence pentru totdeauna.

(carti online, carti online .pdf, romane de dragoste, carti pdf, carti electronice,carti de dezvoltare persoanala,carti de citit online gratis,descarca romane de dragoste)

Fragment Se apleacă să culeagă o piatră şi o aruncă în ocean. N-ar trebui să-l mai urmăresc, căci ar fi aiurea să-i explic de ce nu l-am avertizat de prezenţa mea acolo. Ar trebui să mă furişez cât încă stă cu spatele la mine. Sau l-aş mai putea urmări încă puţin… Aproape că mă aştept să-şi scoată un carneţel şi să scrie o poezie minunat de tristă. Cât de patetică trebuie să fiu când îi atribui atât de repede un rol unui om complet străin şi încep să-mi imaginez cum ar fi să mă îndrăgostesc de el! în viaţa reală, probabil că e un puşti bogat şi răzgâiat, obsedat de Camaro-ul lui tunat sau de cum s-o facă pe bancheta din spate a Camaro-ului său tunat – sau de ambele. Oftez. Un pic cam zgomotos. Băiatul Ninja întoarce capul şi priveşte direct spre mine. Mă îndrept de spate. Mă bate gândul s-o iau la goană. Sau să fac pe oarba. Orice scuză ar fi mai bună decât să admit că l-am urmărit în chip sinistru preţ de cinci minute. Minunat. Se îndreaptă către mine. — îmi pare rău, strigă el. Nu te-am văzut. Deschid gura să îndrug nişte scuze prosteşti, însă un ghimpe de rebeliune îmi dă ghes. Ce rost are? Nu-i datorez tipului niciun fel de scuze pentru că stăteam pe proprietatea mea. Şi ce dacă îşi închipuie că sunt vreo ciudată sau nebună? După vara asta, n-am să mă întorc niciodată în Crest Harbor, ceea ce înseamnă că nici pe el nu-1 voi mai vedea vreodată ….