Recenzii și Cărți .PDF

Iartă-mă că te-am iubit – Ela E.H. top cele mai noi cărți online gratis .PDF

Ai iubit vreodată un om nepotrivit, iar dragostea ta s-a transformat în regret, pictând pe pânza scurtă a vieții tale cea mai mare greșeală? Romanul prezintă o poveste de dragoste cu aspecte psihologice ale abandonului, dependenței de oameni, fricii de singurătate. Un roman atipic care te poate ajuta să înțelegi unde și de ce ai greșit în relațiile cu oamenii pe care cândva i-ai iubit ca pe niște zei. Un roman de dragoste, de suferință, un roman al realității crunte. Fragment din romanul „Iartă-mă că te-am iubit” de Ela E.H.:

FragmentEra târziu în noapte…Orașul răsufla greu, îmbolnăvit de oamenii care uitaseră că are și el un suflet.Frumusețea lui pălea sub mormanele de ziduri groase, construite parcă la infinitspre cer. Ele ascundeau, în tăcere, mii de oameni și tristețile lor pierdute,hoinare pe străzi. Era pustiu. Abia zăreai vreun om alergând, încercând săprindă vreun RATB nocturn către casă sau către joburile de două parale cuschimburi de ture. Doar că, din păcate, pentru Feli care se pare că nu știa cândgândurile proprii dau năvală, când șinele țipă de durere și disperare, cândsângele țâșnește prea pruternic prin venele rodate de atâtea dezamăgiri, nimicnu te poate ajuta să te refugiezi într-un loc promis singur. Feli se plimba pestrăzile „preapline” din oraș… pline de gânduri, de oameni fugind ori chiar detimp țipând neputincios a gol.— Orașul ăsta ne sufocă, ne ia și ultima fărâmă de singurătate, își spuse eacu sufletul căzut pradă.Era agitată și se plimba de colo – colo ca un pion pe o tablă de șah.Prea multe decepții, prea multe momente de solitutine, prea multe amăgiri șiprea puține clipe de fericire avuseseră să schimbe fata asta, din școlărița de notazece în femeia de doi bani care era acum. O viață plină de singurătate și desuferințe, ce lăsaseră adânc imprimate pe sufletul și trupul ei, cicatriciledureroase, îmbrăcată ca o cerșetoare, cu părul prins într-un coc rebel, se trezigesticulând de una singură.— Asta e, eu am greșit! Pur și simplu am investit în ceea ce nu trebuie. Ecazul să fac ceva, să schimb viața asta atât de mizeră. E cazul să găsesc un job.În definitiv, nu pot rămâne veșnic la mila lui Max sau a mamei, întreaga viațădedicată educației dusă pe apa sâmbetei…Feli fusese rodul unei iubiri de tinerețe a mamei sale, care nu se maicăsătorise niciodată după ce o adusese pe lume la doar 18 ani. Mama ei, ostudentă eminentă a Facultății de Chimie, pe care o începuse la puțin timp dupăce Feli împlinise un an, pierduse cumva printre cărțile mari și groasesentimentul matern. Feli fusese crescută de bunici de la vârsta de un an. Odatăcu vârsta, pe la vreo șapte ani, când mama ei prinsese un job bun în cadrulInstitutului Ana Aslan, o înscrisese pe Feli la școala din cartierul bucureșteanunde locuia încă din timpul facultății. Suferise enorm după despărțirea de buniciși se simțea o străină alături de femeia pe care o știuse de mamă doar desărbători și din apelurile telefonice săptămânale. Ușor – ușor însă, mama eireușise cumva să o integreze pentru o perioadă scurtă într-un grup de fete devârsta ei, pe care le mituia cu dulciuri pentru a veni în fața blocului lor și a sejuca cu micuța ei Felicia, cam sălbatică pentru gusturile copiilor din capitală.Nu fusese niciodată o fetiță populară în rândul colegilor și prietenilor ei pânăaproape de liceu, când era eleva eminentă ce își ajută colegii să copieze de pefoile ei pe la lucrările de control. Nu avusese prietene prea multe și prefera maidegrabă să stea în preajma colegilor băieți vorbind despre perse lucruri maiinteresante și de „oameni mari”, serioase, așa cum le considerau ei.Când fata ajunse în clasa a XII-a însă, mama ei primise un job din parteaunei companii de produse cosmetice din Paris. Și, fără să stea pe gânduri, douăsăptămâni mai târziu, scotea pe ușă valiza ticsită cu cărți și câteva haine.