Recenzii și Cărți .PDF

Despre ce e cartea?

Este al doilea volum al trilogiei Eve: 1. Eve; 2. Sacrificiul (Once); 3. Razvratirea (Rice)

Temele de bază ale cărții sunt reluate și în acest volum. Povestea Evei, care încearcă să răzbească într-o lume profund distrusă, curajul, speranța și dragostea care îi dau putere, dar și trădarea de care are parte, le regăsim într-o lectură la fel de atractivă și captivantă ca și cea a primului volum. Este genul de carte pe care nu o poți lăsa din mână de la prima până la ultima pagină. Volumul al doilea este ceva mai complex decât primul, acțiunea e mai închegată, iar decorul se schimbă, părăsim pădurea și drumurile prin pustietate pentru a ajunge, alături de Eve, în Orașul de nisip, unde o vor aștepta noi provocări cărora e silită să le facă față.

Pentru prima oară de când a evadat de la Școală, Eve și-a găsit pacea. Locuiește în Califia, un paradis pentru femei, la adăpost de soarta îngrozitoare care le așteaptă pe orfanele Noii Americi. Dar sigurața ei are un preț: a fost obligată să-l abandoneze pe Caleb, singur și rănit, la porțile orașului. Când aude că acesta se află în pericol, încearcă să-l salveze, însă e prinsă și dusă în Orașul de Nisip, capitala Noii Americi.La sfârșitul primului volum, ne întrebam dacă Eve reușește să ajungă în tabăra de la Califia. Reușește, cu ajutorul lui Caleb, dar este nevoită să se despartă de acesta, întrucât în tabără nu erau primite decât femei. Aici se consideră ajunsă la liman, dar, după cum va descoperi, siguranța e relativă, iar bunătatea femeilor de aici nu e dezinteresată. Eve era vânată de soldații regelui, iar pe capul ei se pusese o recompensă, așa că era un ”bun de schimb” valoros în caz că așezarea era descoperită. Realizând acest lucru, și îngrijorată în același timp de soarta lui Caleb, Eve fuge însoțită de prietena ei Arden (care ajunsese și ea la Califia în urma lui Eve), dar sunt capturate foarte rapid și duse – Arden înapoi la Școala de fete (de unde evadaseră pentru a nu fi folosite pe post de animale de prăsilă, după cum știm din primul volum), iar Eve în Orașul de nisip pentru a fi predată regelui.Motivul pentru care Eve era atât de căutată, m-a luat total prin surprindere: era fiica regelui, lucru pe care și ea îl află cu stupoare. Regele îi spune că a iubit-o pe mama ei, dar destinul i-a despărțit, însă îi pare rău că nu le-a putut fi alături când molima a făcut ravagii. Avea o poză cu el și mama ei, care dovedea acest lucru, și oricum, asemănarea lui Eve cu el era evidentă! Eve descoperă Orașul de nisip, înălțat pe ”scheletul” fostului Las Vegas unde reconstrucția Noii lumi era evidentă, dar pe ea nu o impresionează, căci știa prețul pe care îl plăteau orfanii Vechii lumi pentru aceasta! Deși regele e dornic să o recunoască și să o prezinte tuturor drept ”Prințesa Genevieve”, ea nu poate simți nici un pic de afecțiune pentru acest străin care îi era tată. Un singur lucru ar fi putut să o scoată din starea de disperare în care era…

După câteva zile, regele a decis să o prezinte oficial oamenilor.”Mulțimea a fost copleșită…Un bărbat stătea la un metru de baricada de metal. Restul lumii era absorbită de muzică. El se afla în mijlocul lor. Nu se mișca. Nu se uita la copiii din spatele meu, la Locotenentul Stark sau la Rege. Se uita doar la mine. Apoi a zâmbit. Un gest de-abia vizibil – doar o mică mișcare din buze, o lumină în ochii lui verzi. Capul îi era ras. Era mai slab.. Dar întreg corpul meu l-a recunoscut, lacrimile au început să curgă în timp ce ne uitam unul la altul, conștientizând adevărul. Caleb mă găsise.”Fac o paranteză pentru a remarca faptul că desfășurarea acțiunii, vârsta protagoniștilor, lumea devastată, mai puțin capitala – unde prosperitatea se făcea simțită – organizarea revoltei (Caleb era unul din cei care acționau în acest sens), și întreaga atmosferă a cărții mă duc cu gândul la ”Jocurile foamei”. Așadar, dacă v-a plăcut acea trilogie, vă va plăcea și aceasta, cu siguranță! La palat, Eve face cunoștință cu Beatrice, desemnată camerista ei, cu verișoara ei Clara și mama acesteia, Rose, cu Charles Harris – șeful proiectului de restaurare al orașului, de care vara ei era îndrăgostită, ca și cu Reginald, Șeful de Presă al Regelui, un personaj care mi-a fost antipatic la început, dar care nu era chiar ce părea a fi…Acțiunea se petrece pe două planuri: odată avem viața de la palat, cu personajele de aici, cu regele, care încerca să o convingă pe Eve de justețea acțiunilor sale și cu Charles, care începuse – cu asentimentul regelui – să o curteze pe Eve; în al doilea plan avem viața de dincolo de zidurile palatului a celor nemulțumiți, care începuseră să se organizeze pentru a se opune regimului. Eve se strecura noaptea din palat pentru a se întâlni cu Caleb și astfel îi cunoaște pe unii din reprezentantii disidenților. Află și despre cel care îi coordona, un anume Moss, care organizase și ”Cărarea” din sălbăticie, care făcea legătura între taberele de afară, cum fusese și Califia. Așadar, speranța și dorința de schimbare exista, lumea nu se resemnase așa cum se temuse Eve!Relația dintre Eve și Caleb evoluează, amândoi fiind conștienți de sentimentele dintre ei, pe care și le asumă și le recunosc drept ceea ce sunt: erau îndrăgostiți iremediabil unul de celălalt.”M-a privit, mângâindu-mi cu degetul obrajii, nasul și toată fața. Apoi și-a lipit buzele de ale mele, rămânând așa pentru o clipă. Am savurat mirosul familiar al pielii lui, barba lui pe obrazul meu, mâinile lui în părul meu. L-am îmbrățișat, dorindu-mi să putem sta așa pentru totdeauna, cu luna mereu pe cer și cu pământul oprit din rotația propriei axe.”Într-una din zile, la rugămintea lui Eve, regele e de acord să o lase să facă o călătorie la Școala de fete unde învățase. M-a impresionat starea în care le găsește pe prietenele ei, și gestul pe care îl face pentru a le ajuta să scape, cu cooperarea aceleiași profesoare care o ajutase și pe ea cu câteva luni în urmă. Dacă vor reuși, urmează să vedem…Acțiunea atinge cote dramatice când Caleb este prins și condamnat la moarte! Disperată, Eve face o înțelegere cu tiranul care îi era tată. Ce a promis în schimbul vieții lui Caleb? Veți vedea, e un sacrificiu din partea ei, și tot nu va fi de ajuns…

Fragment

Am ridicat-o pe prima, liniştită datorită scrisului de mână cunoscut. Era acelaşi tip de hârtie îngălbenită ca aceea pe care o avusesem cu mine încă de la Şcoală. Vechea scrisoare, cea pe care o citisem de mii de ori, se afla acum într-un rucsac de pe şoseaua 80, în afara acelui depozit. N-aveam s-o mai văd vreodată. Hârtia era ruptă pe margini. Deasupra, cu litere tremurate, scria Ziua nunţii. M-am aşezat pe pat ţinând strâns hârtia între degete, încercând s-o netezesc acolo unde mâna lui o mototolise. Scumpa mea fetiţă, E imposibil să ştiu dacă şi când vei citi aceasta, unde vei fi sau ce vârstă vei avea. În zilele acestea care au trecut, mi-am imaginat-o de multe ori. Lumea este întotdeauna cum a fost cândva. Uneori, uşile bisericii se deschid spre o stradă aglomerată, iar tu păşeşti dincolo, cu soţul tău lângă tine. Cineva te ajută să urci într-o maşină care vă aşteaptă. Alteori sunteţi doar tu şi el şi o mică adunare de prieteni. Văd paharele ridicate în cinstea voastră. Iar odată mi-am închipuit că n-a fost nici o nuntă – nici o ceremonie, nici o rochie albă, nimic tradiţional – doar tu şi el stând culcaţi unul lângă celălalt într-o seară şi hotărându-vă că asta a fost tot. De acum înainte veţi fi întotdeauna împreună. Indiferent de împrejurări, oriunde-ai fi ştiu că eşti fericită. Speranţa mea e că ai parte de o fericire nemărginită care îţi cuprinde toată viaţa. Află că sunt cu tine acum, aşa cum am fost întotdeauna. Te iubesc, te iubesc, te iubesc, Mama. Am împăturit scrisoarea. Nu m-am mişcat. Am stat pe pat, cu faţa roşie şi umflată, până când am auzit vocea Regelui, ca şi cum m-ar fi trezit dintr-un vis. — Genevieve, a spus el pe un ton ferm. E timpul. Mă aflam la intrarea catedralei palatului, voalul fin ferindu-mă de miile de ochi curioşi care mă priveau fix. Regele era lângă mine, pe chip având arborat un zâmbet grotesc. Mi-a oferit braţul. Când a început să cânte muzica, mi-am petrecut braţul sub al lui şi am făcut primul pas spre altar, unde mă aştepta Charles, cu verigheta pregătită, ţinută strâns între degetele lui subţiri. Cvartetul de coarde cânta trist, în timp ce eu făceam un pas, apoi altul. Stranele erau pline de oameni îmbrăcaţi elegant, cu cele mai fine haine din mătase, pălării împodobite şi bijuterii. Zâmbetele lor false erau mult prea greu de suportat. Clara şi Rose se aflau şi ele într- o strană, cu părul coafat şi tapat. Clara era albă la faţă. Nu s-a uitat deloc la mine când am trecut, în schimb strângându-şi degetele pe eşarfa de mătase până ce i s-au albit. Am scrutat mulţimea de oameni, căutându-l pe Moss, zărindu-l în cele din urmă în mijlocul primului rând. Privirile ni s-au încrucişat o clipă, înainte ca el să se întoarcă. Eram prinsă aici. Sentimentul îngrozitor, înăbuşitor, revenise. Am închis ochii pentru o clipă şi am auzit din nou vocea lui Caleb, simţind mirosul fumului ce părea la fel de real cum fusese cu câteva ore în urmă. Se presupunea că deja ieşiserăm din tunel, mergând prin cartierele părăsite cu rucsacurile pline de provizii. Am mai făcut un pas, apoi încă unul, toate aceste presupuneri prezentându-se în faţa mea una după alta. Se presupunea că vom părăsi Oraşul, îndepărtându-ne de ziduri şi soldaţi şi de Palat, mergând spre est în timp ce soarele îşi descria lent drumul arcuit pe cer, încălzindu-ne în cele din urmă spatele. Se presupunea că deja soseam la prima oprire de pe Cărare. Se presupunea că suntem împreună. Dar în schimb eram aici, mai singură decât fusesem vreodată, cu diadema de diamant grea pe cap. Regele s-a oprit în faţa altarului şi, pentru o clipă, mi-a ridicat voalul. M-a privit, jucând rolul tatălui iubitor, aparatul de fotografiat imortalizându-ne în acest joc îngrozitor. Şi-a lipit buzele de obrazul meu şi a lăsat din nou voalul să-mi cadă peste faţă. Apoi – în sfârşit – a plecat. Am urcat cele trei trepte şi mi-am ocupat locul lângă Charles. Muzica s-a oprit. Oamenii au tăcut. M-am concentrat asupra propriei mele respiraţii, singurul lucru care-mi amintea că încă eram vie. Amintindu-mi de cuvintele lui Moss, mâinile mi s-au oprit din tremurat. Ceremonia era pe cale să înceapă.