Recenzii și Cărți .PDF

Pactul de Jodi Picoult descarcă gratis top cele mai bune cărți 2020 .PDF

Pactul este un roman plin de controverse și de emoții puternice, căci autoarea pune în balanță multe lucruri prin intermediul acțiunii sale. Sunt aduse în discuție relațiile de prietenie, la fel și cele de iubire, care, poate, uneori, de-a lungul timpului, ajung la o anumită saturație, dând senzația de plictis și nemaibucurând neapărat sufletul. Totul pare perfect inițial, căci există două familii cu o situație materială bună, una cu capul familiei doctor oftalmolog, iar cealaltă cu un cap al familiei doctor veterinar. Familiile Harrte și Gold erau vecine de mai bine de optsprezece ani și, cu toate că nu erau înrudite, ajunseseră să se considere una pe alta o prelungire a celeilalte. Tocmai de aceea, și copiii lor, născuți la o diferență extrem de mică, un băiețel și o fetiță, devin extrem de apropiați, fapt care nu mai miră pe nimeni, ba, mai mult decât atât, ajung să formeze un cuplu încă de la 13 și respectiv 14 ani. Chris și Emily par a avea relația perfectă, însă, un telefon în noapte, care anunță ceea ce e mai rău, cum că ambii copii sunt în spital, îi ia pe toți prin surprindere. Din acest moment, autoarea pendulează între prezent și trecut, prezentându-ne cu minuțiozitate faptele și relațiile și arătându-ne cum poate un eveniment tragic să schimbe oameni și relații. Dincolo de acțiune în sine, care ne conduce spre adevăr, care, ca orice adevăr, este unul relativ, în funcție de perspectiva din care este privit, Picoult ne vorbește despre relațiile dintre soți, despre relația dintre părinți și copii și despre dedesubturile minții umane, care pot conduce la răul cel mare, o carte care merită citită.

Fragment

Cine a iubit vreodată cu o dragoste care să nu fie la prima vedere?

Christopher MarloweHero și Leandru

Să ne îmbrățișăm, iar din această clipă să ne petrecem veșnica nefericire împreună.

Thomas OtwayOrfana

ACUM: Noiembrie 1997

Nu mai era nimic de spus. Îi acoperi trupul cu al său, iar, pe când ea îl cuprindea cu brațele, și-l imagină în toate încarnările sale: la cinci ani, încă blond; la unsprezece, înmugurind; la treisprezece, cu mâini de bărbat. Luna vineție se rostogolea pe cerul nopții; ea adulmecă mirosul pielii lui.

— Te iubesc! spuse ea.

El o sărută atât de ușor, încât ea se întrebă dacă nu cumva fusese doar o închipuire. Se trase puțin înapoi, ca să-l privească în ochi. Iar atunci se auzi împușcătura. Deși nu fusese făcută niciodată o rezervare propriu-zisă, masa din colț, de la capătul restaurantului Happy Family Chinese era întotdeauna reținută în serile de vineri pentru familiile Harte și Gold, care mergeau acolo de atâta vreme, încât nimeni nu-și mai amintea exact de când anume. Cu ani în urmă, își aduseseră și copiii, umplând ungherul aglomerat cu scaune înalte și pachete cu scutece, până ce ospătarilor aproape că le era imposibil să aducă la masă platourile aburinde. Acum, nu mai erau decât ei patru și, de la ora șase, încercau să dea buzna înăuntru, unul câte unul, și să graviteze în jurul mesei, de parcă toți laolaltă ar exercita un soi de atracție magnetică. James Harte ajunsese primul. Avusese o operație în după-amiaza aceea și terminase surprinzător de repede. Ridică bețișoarele așezatedinaintea lui, le scoase din învelitoarea de hârtie și începu să le manevreze între degete ca pe niște instrumente chirurgicale.

— Bună! spuse Melanie Gold, apărând brusc în fața lui. Presupun că am ajuns cam devreme.

— Nu, îi răspunse James. Ceilalți întârzie.

— Așa vasăzică? Își dădu jos haina, pe care o făcu ghem lângă ea. Speram să ajung mai devreme. Nu cred să fi ajuns vreodată mai devreme.

— Dacă stau să mă gândesc, spuse James, cred că așa e.

Legătura lor era menținută de singurul lucru pe care îl aveau în comun Augusta Harte –, însă Gus nu ajunsese încă. Așa că nu aveau altceva de făcut decât să accepte stânjeneala prietenească dintre ei, ca urmare a lucrurilor deosebit de intime pe care le aflaseră indirect unul despre celălalt, detalii pe care Gus Harte i le scăpase soțului ei în pat sau Melaniei la cafea. James își drese glasul, mânuind cu dexteritate bețișoarele…