Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă top cele mai frumoase cărți pentru o seară minunată Am uitat să fim fericiți de Liane Moriarty carte online .PDFImaginează‑ți că ai uitat cei mai importanți zece ani din viața ta.De la autoarea bestsellerurilor Secretul soțului și Marile minciuni nevinovate Când se trezește întinsă pe podeaua sălii de gimnastică, după o puternică lovitură la cap, Alice Love crede că este încă o tânără de două­zeci și nouă de ani, dornică de distracții, aflată la început de drum alături de un soț minunat și însărcinată cu primul lor copil. Însă descoperă cu uimire că lovitura la cap i‑a șters ultimii zece ani din memorie și că acum este o femeie de treizeci și nouă de ani, cu trei copii și un bărbat care o urăște. Cum e posibil ca viața ei să se fi schimbat atât de dramatic? Și de ce nu‑și amintește nimic?Alice nu se mai recunoaște și nici nu‑i place persoana în care s‑a transformat. Trebuie să decidă dacă pierderea memoriei este un blestem sau o bine­cuvântare și cum să o ia de la capăt.„O comedie romantică, amuzantă și provocatoare, scrisă cu un fin simț al observației.” – Marie Claire„O poveste dulce‑amăruie scrisă de o autoare talentată.” – Women’s Weekly„Stilul lui Moriarty este minunat: uneori nostim, alteori trist, dar mereu irezistibil.” – Good Housekeeping

Fragment

Plutea cu braţele desfăcute în apa ce-i lovea uşor cor- pul, respirând aerul verii cu aromă de sare şi nucă-de-cocos. În gură simţea mulţumită gustul plăcut al micului dejun: costiţă, cafea şi, posibil, croasanţi. A ridicat puţin bărbia şi soarele dimineţii a strălucit atât de tare pe suprafaţa apei, încât a trebuit să mijească ochii ca să-şi vadă picioarele prin văpăile de lumină. Avea unghiile de la picioare vopsite în diferite culori: roşu, auriu, mov… Ciudat. Lacul de unghii nu fusese aplicat prea bine, ci în strat gros şi neglijent. Lângă ea mai plutea cineva în apă. Cineva la care ţinea foarte mult, care o făcea să râdă şi care avea unghiile de la picioare lăcuite la fel. Cealaltă persoană a mişcat spre ea degetele cu unghii multicolore într-un gest de complicitate amicală, iar ea s-a simţit cuprinsă de o tihnită mulţumire. De departe se auzea vocea unui bărbat care striga „Marco?“ şi nişte voci de copii care răspundeau în cor „Polo!“ Băr- batul striga din nou: „Marco, Marco, Marco!“ Şi vocile îi răspundeau: „Polo, Polo, Polo!“ Un copil râdea. Avea un râs lung şi gâlgâit, ca un jet de baloane de săpun. O voce îi spunea încet şi insistent la ureche:

— Alice?

Ea și-a dat iar capul pe spate şi a lăsat apa rece să-i acopere uşor faţa. Înaintea ochilor îi dansau mici puncte de lumină. Era un vis sau o amintire?