Recenzii și Cărți .PDF

Cu el pentru totdeauna vol.3 de Katie McGarry top cele mai romantice cărți de citit azi, carte electronică în format .PDF Apreciata autoare Katie McGarry revine cu un nou roman exploziv, despre o fată bună, dar cu porniri temerare, un șmecher de cartier care nu are nimic de pierdut și o poveste de dragoste fulminantă.

Fată de zece pe linie, haine de la casele de modă și o viață perfectă: asta așteaptă lumea să fie Rachel. Doar că eleva în penultimul an al unui liceu particular păstrează secrete față de părinții ei bogați și față de frații ei exagerat de autoritari… Iar acum tocmai adaugă încă două pe listă.

Unul constă în participarea, cu Mustangul ei GT, la curse ilegale de mașini. Iar celălalt… e Isaiah Walker, un tip de șaptesprezece ani cu care ea nici măcar n-ar trebui să stea de vorbă. Numai că băiatul crescut sub tutelă, plin de tatuaje și ochi cenușii pătrunzători, o salvează dintr-o situație delicată, iar ea nu și-l mai poate scoate din minte.

Isaiah are, și el, secrete. Legate de locuința lui și de adevăratele sentimente pentru Rachel. Ultimul lucru care i-ar trebui ar fi să se încâlcească într-o relație cu o fată bogată, dornică să cutreiere prin zone dubioase doar de amorul artei… indiferent de cât de îngerească i-ar fi înfățișarea.

Dar atunci când pasiunea lor comună pentru cursele de mașini ajunge să le pună viețile în pericol, au la dispoziție șase săptămâni ca să găsească o ieșire. Șase săptămâni în care să descopere până unde ar fi dispuși să meargă ca să se salveze unul pe celălalt.

Fragment

Unsprezece ani, două luni, şapte zile.

Atunci a fost ultima dată când am avut de-a face cu o rudă de sânge. Cu degetele de la mâna stângă bat în volan şi cu dreapta ţin schimbătorul de viteze. Abia mă pot abţine să bag în viteză, să apăs cu putere acceleraţia şi să dispar din parcarea asta sumbră. Mă forţez să descleştez degetele înţepenite pe schimbătorul de viteze. Muzica ar putea să-mi domolească tensiunea, însă başii vibrează în difuzoare într-un fel care ar putea atrage atenţia asupra maşinii mele, ascunsă în parcarea rezervată angajaţilor. De aici, pot să urmăresc cum intră şi cum ies vizitatorii în şi din clădirea serviciilor sociale. Acum nouăzeci de minute, mama mea a intrat în imobil. Acum, simt nevoia s-o văd ieşind. Cu fiecare gură de aer rece inspirat, dorinţa presantă de a pleca îmi sporeşte, dar în acelaşi timp, ard de dorinţă să o revăd. Încălzirea s-a oprit de acum o oră, iar motorul a clacat de două ori. Încă vreo câteva lucruri de pus la punct, pe o listă care tot creşte. Având nevoie doar de o rezistenţă nouă, nu va fi scump de reparat. Îmi sună telefonul mobil. Ştiu cine e, fără să mai verific identitatea apelantului, dar răspund, oricum. — Da. — Te-am văzut, mă anunţă asistenta mea socială, al cărei accent sudist e accentuat de iritare. Ea încă aşteaptă. Îmi abat privirea spre ferestrele din colţ, aliate aproape de biroul ei despărţit cu un paravan, la doi metri de maşina mea. Courtney trage transperantele şi-şi propteşte o mână în şold.